silicatare
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (după fr. silicatation)
Etimologie: (după fr. silicatation)
1. trecere a unui oxid metalic în stare de silicat prin combinarea cu silice.
2. impregnare a unui lemn, a unei pietre de calcar, a unui teren de fundație etc. cu o soluție pe bază de silicați, în vederea consolidării și impermeabilizării.