adaptare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acțiunea de a (se) adapta; adaptație.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice și fiziologice ale plantei pentru a face față condițiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.

aeroscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aeroskopie, engl. aeroscopy)

1. investigare a condițiilor atmosferice prin examenul microbiologic al aerului.

agrofizică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Agrophysik)

1. știință care studiază cercetarea condițiilor în care se dezvoltă plantele, procesele fizice din plante.

agrometeorolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. agrométéorologue)

1. specialist în agrometeorologie, disciplină care studiază rolul condițiilor meteorologice în dezvoltarea plantelor de cultură.

agrometeorologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrométéorologie)

1. știință care studiază rolul condițiilor meteorologice în dezvoltarea plantelor de cultură.

alobioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allobiose)

1. schimbare a modului de viață al unui organism la modificarea condițiilor de mediu.