Dictionar

indecent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indécent, lat. indecens)

1. care calcă sau contrazice legile decenței; care șochează.
2. care este lipsit de pudoare; necuviincios, nerușinat, impudic.
 

indecență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. indécence, lat. indecentia)

1. caracter a ceea ce este indecent, care încalcă regulile pudorii.
2. caracterul a ceea ce este contrar moralei, bunelor obiceiuri.
3. acțiune, cuvânt, lucru contrar decenței, moralei etc.
4. comportament indecent; purtare necuviincioasă.
 

decoltat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décolleté)

1. (despre rochii, haine) cu decolteu (mare).
2. (despre femei) care poartă asemenea haine.
3. (fam.) indecent, necuviincios, impudic.
 

exhibiționism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exhibitionnisme)

1. mania de a face exhibiții.
2. impuls morbid de a se manifesta în public prin acte, atitudini sau gesturi indecente.
 

french-cancan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. french cancan)

1. dans francez foarte vioi (considerat indecent, impudic și erotic), executat de femei, în vogă la începutul secolului al XX-lea, practicat încă și astăzi în anumite cabarete; melodia după care se execută acest dans; cancan.
 

impudic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. impudique, lat. impudicus)

1. lipsit de pudoare; nerușinat, indecent.
 

indecență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. indécence, lat. indecentia)

1. caracter a ceea ce este indecent, care încalcă regulile pudorii.
2. caracterul a ceea ce este contrar moralei, bunelor obiceiuri.
3. acțiune, cuvânt, lucru contrar decenței, moralei etc.
4. comportament indecent; purtare necuviincioasă.
 

libertin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. libertin, lat. libertinus)

1. indecent, ușuratic, desfrânat.