Dictionar

 

iritație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. irritation, lat. irritatio)

1. iritare.
2. congestie, inflamație ușoară a unui organ.
 

nervoso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. nervoso)

1. cu nervozitate, manifestând iritare, enervare, nerăbdare; nervos, iritabil.
 

nervozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nervosité)

1. stare de enervare; iritare, surescitare; (p. ext.) nerăbdare.
 

zgâncelire

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (zgânceli)

1. frecare (repetată) a unei răni, a unei bube etc. cu unghiile sau cu un obiect tare, producând iritare, inflamare et cetera; zgândărire.