OK
X
nesupunere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ne- + supunere)
1.
refuzul
de
a
asculta,
de
a
se
supune;
atitudine,
faptă
etc.
care
contravine
legii,
unor
dispoziții
etc.
2.
(antonim)
supunere.
anarhie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anarchie, gr. anarkhia)
1.
stare
de
dezvoltare,
de
haos
într-o
țară,
instituție
etc.
2.
indisciplină,
nesupunere
a
individului
față
de
o
colectivitate
organizată.
dezobediență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. désobéissance)
1.
nesupunere,
neascultare;
insubordonare.
indisciplină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. indiscipline)
1.
lipsă
de
disciplină;
nesupunere;
(p.
ext.)
dezordine.
indocilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. indocilité)
1.
caracterul
celui
indocil;
faptul
de
a
fi
indocil,
rebel.
2.
lipsă
de
docilitate,
de
supunere;
nesupunere.
3.
(antonime)
docilitate,
supunere.
inobediență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (in- + obedienţă)
1.
lipsă
de
obediență;
refuzul
de
a
se
supune
unei
legi,
unui
regulament;
nesupunere.
2.
(antonime)
obediență,
supunere.
insubordonanță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. fr. insubordonnance, it. insubordinatezza)
1.
tendința,
obiceiul
de
a
fi
insubordonat;
insubordonare,
nesupunere.
2.
(antonime)
subordonare,
supunere.