Dictionar

seminal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. séminal)

1. referitor la spermă sau la sămânța plantelor.
 

aspermatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aspermatisme)

1. imposibilitate de producere și evacuare a lichidului seminal; sterilitate cauzată de lipsa seminței bărbătești.
 

azoospermie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. azoospermie)

1. (med.) absența spermatozoizilor din lichidul seminal, fie din cauza unor obstrucții pe canalele care transportă spermatozoizii (cauză obstructivă), fie din cauza unor probleme în formarea spermatozoizilor (cauză secretorie).
 

dispermatism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dysspermatisme)

1. (med.) ejaculație lentă, dificilă sau imposibilă de lichid seminal; dificultate la ejaculare.
 

hematospermie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hématospermie)

1. (med.) prezența sângelui în spermă (fenomen cel mai adesea benign, din cauza inflamației sau infecției veziculelor seminale); hemospermie.
 

necrospermie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. nécrospermie)

1. (biol.) prezența în spermă a spermatozoizilor morți; necrozoospermie.
2. (med.) prezența unui număr foarte mare de spermatozoizi morți (mai mult de 42%) în materialul seminal al bărbatului; necrozoospermie.
 

oligospermie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. oligospermie)

1. (biol.) prezența spermatozoizilor în cantități anormal de mici (mai puțin de 20.000.000 de spermatozoizi per mililitru de material seminal); reducere a cantității de spermă; oligozoospermie.