Dictionar

slugărnicire

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (slugărnici)

1. acțiunea de a slugărnici și rezultatul ei; faptul de a munci ca slugă sau în folosul altuia; slugăreală.
 

ancilar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ancilaire)

1. referitor la servitori; de slugă.
2. iubiri ~e = relații galante, legături cu servitorii.
3. (prin ext.) subordonat, umil.
 

lacheu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. laquais)

1. servitor îmbrăcat în livrea.
2. (fig.) om slugarnic, servil.
 

obsecvios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. obséqueux, lat. obsequiosus)

1. excesiv de respectuos; servil, slugarnic; smerit, umil.
 

servil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. servile, lat. servilis)

1. referitor la condiția de sclav.
2. slugarnic; lingușitor; supus.
3. care se conformează riguros modelului; lipsit de originalitate.
4. (despre traduceri) care se ține în mod formal de original, neglijând conținutul; literal.
 

servilism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. servilisme)

1. spirit, atitudine servilă; slugărnicie; servilitate.
 

servitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. serviteur, lat. servitor)

1. angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpân; slugă.