asociativitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. associativité)

1. capacitate de asociere.
2. (matematică) proprietate a unei operații (adunare, înmulțire) de a fi asociativă.
3. (algebră) proprietatea unei operații O care, aplicată la trei argumente oarecare a, b și c, verifică întotdeauna următoarea egalitate: a O (b O c) = (a O b) O c.
4. proprietate a unui element de a se asocia cu un altul, asemănător sau diferit.

criofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chryophytes)

1. plante (alge, mușchi, ciuperci, bacterii) adaptate la temperaturi joase.

endolitofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. endolithophytes)

1. plante (alge, fungi, briofite) care trăiesc în interiorul pietrelor.

microbentos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. microbenthos)

1. bentos din animale mici (alge, schizomicete).

oogon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oogone)

1. organ în care se formează celula reproducătoare femelă (oosfera) la talofite (alge și ciuperci); ovogon.

rizoid

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. rhizoide)

1. (botanică) organ filamentos de fixare și absorbție, cu funcții analoage rădăcinilor, la plantele vasculare (alge, mușchi, licheni) și la protalele ferigilor.