Dictionar

electoralism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. électoralisme)

1. (depreciativ) comportament demagogic, orientare în sens demagogic a politicii unui partid sau guvern în apropierea alegerilor, constând în căutarea obținerii votului alegătorilor prin toate mijloacele.
 

gramatist

Parte de vorbire:  s.m. (înv.)  
Etimologie: (fr. grammatiste, lat. grammatista)

1. învățător (care preda alfabetul) în școlile elementare din Grecia antică.
2. profesor, specialist în gramatică.
3. (depreciativ) gramatician îngust la minte, care ține doar la aplicarea strictă a regulilor.
 

plagiotrop, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. plagiotrope)

1. (depre plante, organe vegetale) cu orientare oblică sau orizontală față de direcția excitației; târâtor.
 

teligenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thélygène)

1. (depre femele) care prezintă teligenie.
 

vedetism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (vedetă + -ism)

1. atitudine, comportare de vedetă; vedetariat.
2. (depreciativ) preocupare, tendință de a ieși în evidență cu orice preț.
 

lungău, -gaie

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (lung + -ău)

1. (persoană) înaltă și slabă; lungan.
2. II. (depreciativ) persoană foarte înaltă și slabă, deșirată; lungan, lungoci.