Dictionar

trahei

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT tracheae
2. FR trachées
3. EN tracheae
4. DE Tracheen; Luftröhren; Luftfasern
5. RU трaхеи
6. HU tracheák, faedények, vízszállító csövek, amelyek fala megvastagodott, plazmát nem tartalmaz
 

bronhie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. bronchia, gr. bronkhia)

1. fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni.
 

intratraheal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. intratracheal)

1. în, din interiorul traheii.
 

laringe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. laringe)

1. partea superioară a traheii, organ al fonației.
 

laringotraheită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. laryngotrachéite)

1. (med.) inflamație conjunctă a laringelui și a traheii.
 

laringotraheotomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. laryngo-trachéotomie)

1. (med.) deschidere chirurgicală a părții inflamate a laringelui și a traheii.
 

peritraheal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. péritrachéal)

1. (med.) care este situat în jurul traheii; peritrahean.