haltă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (germ. Halte/stelle/, fr. halte)
Etimologie: (germ. Halte/stelle/, fr. halte)
1. stație mică de cale ferată, unde nu se opresc decât trenuri locale.
2. (fam.) oprire, popas.
3. scurtă oprire a unei trupe în marș, pentru odihnă, ajustarea echipamentului sau verificarea tehnicii de luptă.
4. punct rutier de oprire obligatorie pentru îndeplinirea unor formalități administrative sau plata unei taxe.