OK
X
alocuțiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allocution, lat. allocutio)
1.
cuvântare
ocazională
scurtă.
alocutiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (alocuț/iune/ + -iv, cf. fr. allocutif)
1.
referitor
la
alocuțiune;
cu
caracter
de
alocuțiune.
epilog
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. épilogue, lat. epilogus, gr. epilogos)
1.
(ant.)
alocuțiune
în
versuri
pe
care
autorul
unei
opere
dramatice,
sau
un
actor
o
adresau
publicului.
2.
parte
finală
a
unui
discurs
în
care
oratorul
rezuma
argumentele,
încercând
să
câștige
bunăvoința
publicului.
3.
parte
finală
a
unei
lucrări
literare
care
cuprinde
concluziile
autorului,
subliniază
anumite
idei
sau
face
cunoscută
evoluția
viitoare
a
personajelor;
încheiere.
4.
(fig.)
sfârșit,
încheiere
a
unei
acțiuni,
întâmplări
etc.
speech
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. speech)
1.
discurs
ocazional;
alocuțiune.