Dictionar

ebrietate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ébriéte, lat. ebrietas)

1. starea unei persoane bete; stare de beție provocată de consumul excesiv de alcool; alcoolism acut.
 
 
 

adami

Parte de vorbire:  vb. refl. (înv., pop.)  
Etimologie: (Adam)

1. a ajunge în stare de beție, în urma consumării unei cantități de alcool; a se îmbăta.
 

asumatare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (asumata)

1. îngreunare a capului; asumatat.
2. aducere în starea de beție; îmbătare.
 

asumata

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (necunoscută)

1. a se îngreuna la cap.
2. a ajunge sau a face pe cineva ajungă în starea de beție; a se îmbăta.