Dictionar

bibliolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. bibliologue)

1. specialist în bibliologie, știință care se ocupă cu istoria și compoziția materială a cărții.
 

bibliorama

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (biblio- + -rama2)

1. titlu de rubrică cu conținut complex (cronici, comentarii, noutăți) din lumea cărții.
 

bibliotehnică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. bibliotechnie)

1. tehnica producerii materiale a cărții.
 

colontitlu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Kolomnentitel)

1. rând tipărit deasupra textului unei pagini, cu numele autorului cărții, titlul capitolului etc.
 

corrigenda

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (lat. corrigenda)

1. listă, plasată în general la sfârșitul cărții, în care sunt semnalate și îndreptate greșelile de tipar sau de fond; erată, erratum.
 

fundamentalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fondamentalisme)

1. mișcare religioasă de origine protestantă care dezvoltă credința într-un singur sens al cărții fundamentale a unei biserici, propovăduind intoleranța față de alte credințe.