Dictionar

bazilică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. basilica, fr. basilique, lat. basilica)

1. edificiu public roman de formă dreptunghiulară, cu interiorul împărțit prin șiruri de coloane, care servea ca loc de judecată, bursă comercială sau loc de adunări.
2. biserică din primele secole ale creștinismului, după planul bazilicilor romane.
3. biserică catolică de mari proporții.
 

bramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brame)

1. semifabricat de oțel, cu secțiune dreptunghiulară și muchiile rotunjite, având suprafața striată sau punctată.
 

cartolină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. cartolina)

1. carte poștală ilustrată de formă dreptunghiulară, pentru corespondență.
 

egipțiene

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. égyptienne, germ. Egyptienne)

1. caractere moderne de literă tipografică, cu construcție aproape geometrică și cu talpa dreptunghiulară.
 

fileu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. filet)

1. țesătură în formă de rețea, cu ochiuri pătrate; plasă.
2. (tenis, volei etc.) plasă dreptunghiulară întinsă între doi stâlpi, care desparte în două terenul de joc.
3. plasă, rețea subțire și deasă cu care se leagă părul.
4. tricot cu orificii uniform repartizare pe suprafața lui.
 

hlamidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chlamyde)

1. mantie amplă, purtată de vechii greci și romani, fără mâneci, dreptunghiulară, prinsă cu o agrafă pe piept sau pe umăr.