Dictionar

duioșime

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (duios + -ime)

1. simțire plină de atenție iubitoare, de compătimire sau de milă; duioșie.
 

amoroso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. amorso)

1. (muz.) drăgăstos, duios, (cântat) cu căldură.
 

berceuse

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. berceuse)

1. piesă instrumentală având la bază un cântec de leagăn, care exprimă un sentiment de duioșie.
 
 

patetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pathétisme)

1. calitatea, arta de a emoționa, de a mișca sufletul, de a înduioșa; caracter patetic (I, 1).
 

sensibile

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. sensibile)

1. (indică modul de executare a unei bucăți muzicale) cu simțire, cu înduioșare.
 

tandrețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tandresse)

1. afecțiune plină de delicatețe, de duioșie, de gingășie.