proletcultist, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (proletcult + -ist, cf. rus. пролетку́льт)
Etimologie: (proletcult + -ist, cf. rus. пролетку́льт)
1. I. referitor la proletcultism.
2. II. adept al proletcultismului (organizație culturală, educațională, literară și artistică de masă care a fost activă în Uniunea Sovietică între 1917 și 1925, iar scopul său a fost să pună bazele unei adevărate arte proletare, liberă de orice influență burgheză).