Dictionar

glicozidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glycoside)

1. substanță de natură vegetală, care conține hidrați de carbon și care, prin hidroliză, dă naștere glucozei; glucozidă, heterozidă.
 

alizarină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alizarine)

1. materie colorantă roșie, sub formă de glicozidă, din rizomii unor plante, sau obținută sintetic.
 

glucozidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. glucoside)

1. (biochimie) compus natural al glucozei, existent în multe plante, care dă, în special prin hidroliză, glucoză; glicozidă.
 

heterozidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hétéroside)

1. (biochimie) substanță glucidică a cărei hidroliză dă una sau mai multe oze și o substanță neglucidică; glicozidă.
 

ouabaină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oubaïne)

1. glicozidă cardiotonică dintr-o specie de strofant din Gabon.
 

salicină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. salicyne)

1. glicozid febrifug și antireumatic, obținut din scoarța de salcie sau sintetic, din acid salicilic.
 

digitoxină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. digitoxine)

1. substanță (glicozidă cardiotonică) extrasă din frunze uscate de degețel-roșu; digitalină.