argou

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. argot)

1. limbaj convențional folosit de un grup social restrâns (vagabonzi, delicvenți etc.) pentru a nu fi înțeleși de restul societății sau pentru a șoca.
2. (prin ext.) vocabular sau limbaj specific unui grup, unui mediu, unei clase sociale.

aventurier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aventurier, it. avventuriere)

1. om care caută aventuri om fără căpătâi, vagabond.

ecarisaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. équarrissage)

1. strângere a cadavrelor de animale; stârpire a câinilor vagabonzi.
2. actul de depesaj al unui animal mort pentru a-i îndepărta pielea, oasele și orice poate fi procesat.
3. operație de tratare și de prelucrare a cadavrelor de animale și a deșeurilor de la abatoare; (rar) ecarisare.
4. (serviciu de ~) întreprindere care execută această operație.
5. (var.) (înv.) ecarisagiu.

girovag

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gyrovague, lat. gyrovagus)

1. călugăr rătăcitor, vagabond.

ouabaină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oubaïne)

1. glicozidă cardiotonică dintr-o specie de strofant din Gabon.

picaresc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. picaresque, sp. picaresco)

1. referitor la picarism, caracteristic picarismului.
2. desemnează un gen literar spaniol, din secolul al XVI-lea până în secolul al XVIII-lea, al cărui personaj principal este un aventurier marginal și necinstit; care se inspiră din acest gen.
3. (despre anumite opere literare) care, prin intermediul personajelor aparținând mediului interlop (cerșetori, vagabonzi, aventurieri etc.), investighează, cu accente satirice, cele mai diverse medii sociale, moravuri etc., reliefând amănuntul pitoresc, într-un limbaj cu elemente argotice și familiare.