implantație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. implantation)

1. acțiunea de a implanta, de a introduce un lucru în altul, și rezultatul ei; implantare.
2. (med.) introducere pe cale chirurgicală într-un organism a unor medicamente, organe, țesuturi, etc.
3. (chirurgie dentară) introducerea unui element dentar în cavitatea lăsată de extragerea unui dinte.
4. maniera în care sunt implantate firele de păr.

astroblast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astroblaste)

1. celulă glială triunghiulară cu expansiuni citoplasmatice implantate pe pereții vaselor.

barbă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbe)

1. fiecare dintre perișorii implantați în tija unei pene de pasăre.

diplocefalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diplocéphalie)

1. monstruozitate congenitală caracterizată prin existența a două capete implantate pe un același trunchi.

explanta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. explanter)

1. (med.) a extrage (ceea ce fusese implantat); a face un explant.

implant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. implant)

1. organ, țesut, aparat, medicament implantat.

implantație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. implantation)

1. acțiunea de a implanta, de a introduce un lucru în altul, și rezultatul ei; implantare.
2. (med.) introducere pe cale chirurgicală într-un organism a unor medicamente, organe, țesuturi, etc.
3. (chirurgie dentară) introducerea unui element dentar în cavitatea lăsată de extragerea unui dinte.
4. maniera în care sunt implantate firele de păr.