OK
X
alienant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aliénant)
1.
care
alienează,
dezumanizează
individul.
anarhie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anarchie, gr. anarkhia)
1.
stare
de
dezvoltare,
de
haos
într-o
țară,
instituție
etc.
2.
indisciplină,
nesupunere
a
individului
față
de
o
colectivitate
organizată.
autoaglutinină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. auto-agglutinine)
1.
(biol.)
aglutinină,
anticorp
al
serului
care
aglutinează
hematiile
proprii
ale
individului.
autoorientare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto1- + orientare)
1.
capacitate
a
individului
de
a
se
orienta
pe
plan
social,
politic,
cultural
etc.
potrivit
disponibilităților
și
intereselor
sale.
autorealizare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto1- + realizare)
1.
proces
educativ
axat
pe
participarea
individului
la
acțiuni
susținute
în
scopul
dezvoltării
propriei
personalități.
autotelie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autotélie)
1.
(fil.)
calitate
a
individului
de
a
putea
determina
el
însuși
scopul
acțiunilor
sale.