Dictionar

 

aplazic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aplasique)

1. (despre țesuturi, organe) care prezintă aplazie.
 

baziotripsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. basiotripsie, engl. basiotrypsy)

1. operație constând în zdrobirea craniului fetal, când fătul nu poate fi extras prin craniotomie sau cranioclazie.
 
 

casone

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cassone)

1. mobilă de forma unei lăzi, cu sculpturi în lemn sau picturi, pentru păstrarea veșmintelor.