paște (1)

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. pascere)

1. (tr., intr.) (despre vite) a se hrăni rupând cu gura iarbă, plante etc.
2. (tr.) (fig.) a întreține, a cultiva, a dezvolta stări sufletești etc.
3. (despre oameni) a păzi animalele duse la pășune; a păstori, a pășuna.
4. (despre primejdii, moarte, noroc) a urmări cu perseverență, a amenința dintr-un moment în altul sau a favoriza pe neașteptate; a pândi.
5. (expr.) (fam.) ce ~i aici? = se spune ca mustrare celui care nu și-a făcut datoria, care nu a fost atent, nu a fost vigilent.
6. (expr.) a ~ muștele (sau vântul, bobocii) = a pierde vremea fără rost.
7. (expr.) a-l ~ (pe cineva) gândul = a fi preocupat de ceva.
8. (expr.) a ~ pe cineva = a urmări pe cineva, pândind momentul potrivit pentru a-i face un rău.
9. (expr.) n-am păscut porcii (sau gâștele, bobocii etc.) împreună = se spune pentru a-i atrage cuiva atenția că-și permite prea multe.
10. (expr.) a-l ~ pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia) = a-l amenința pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia).
11. (s.m. invar.) ~-vânt = om fără căpătâi, pierde-vară.