OK
X
coposesiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. copossession)
1.
posesiunea
în
comun
a
unui
lucru.
deposeda
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. déposséder)
1.
a
lua
cuiva
posesiunea
unui
lucru;
a
lipsi
pe
cineva
de
un
lucru
sau
de
un
drept.
2.
(var.)
(înv.)
a
desposeda.
genitiv
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. genitivus, fr. génitif)
1.
caz
al
declinării
cu
care
se
exprimă
de
obicei
apartenența,
posesiunea,
îndeplinind
funcția
de
atribut.
posesiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. possessivus, fr. possessif)
1.
(despre
pronume,
adjective,
articole)
care
indică
posesiunea,
apartenența.
2.
care
manifestă,
trădează
spirit
de
posesor.
revendica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. revendiquer)
1.
a
reclama
un
drept,
un
bun
etc.
care
se
cuvine
sau
aparține
cuiva
și
care
se
află
în
posesiunea
altcuiva.
2.
a
cere,
a
pretinde.
deposedare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. deposeda)
1.
acțiunea
de
a
deposeda
și
rezultatul
ei.
2.
lipsire
a
unei
persoane
de
posesiunea
unui
lucru
sau
a
unui
drept;
deposedat.
3.
(var.)
(înv.)
desposedare.