Dictionar

posesor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. possesseur, lat. possessor)

1. cel care posedă ceva.
2. cel care exercită posesia asupra unui bun, care se comportă față de un bun de parcă ar fi proprietar.
 

posesoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. possessoire)

1. (despre acțiuni judiciare) care are ca obiect apărarea posesiunii.
 
 

bancher

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banquier, it. banchiere)

1. posesor de capital bancar; proprietar, mare acționar al unei bănci
2. cel care ține banca2.
 

capitalist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. capitaliste)

1. adj. propriu capitalismului.
2. s. m. f. posesor de capital, de mijloace de producție.
3. cel care e favorabil regimului capitalist.
 

carnet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carnet)

1. caiet mic (pentru însemnări).
2. act, document de forma unui mic carnet (1), în care se arată apartenența posesorului.
 
 

cec 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. check, fr. chêque)

1. ordin de plată emis de posesorul unui cont curent către o bancă pentru a plăti prezentatorul suma înscrisă în el.