Dictionar

carnet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carnet)

1. caiet mic (pentru însemnări).
2. act, document de forma unui mic carnet (1), în care se arată apartenența posesorului.
 

agendă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. agenda)

1. carnet pe care sunt însemnate zilele, pentru diferite notițe referitoare la anumite date.
2. ordine de zi.
 

blocnotes

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bloc-notes)

1. carnet pentru însemnări curente; notes.
 

bonier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (bon + -ier)

1. carnet de bonuri.
2. carnet-~ = carnet care servește drept bonier.
 

carnet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carnet)

1. caiet mic (pentru însemnări).
2. act, document de forma unui mic carnet (1), în care se arată apartenența posesorului.
 

cartelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cartella)

1. carnețel, fișă (de carton) cu bonuri detașabile de masă pentru cantină, pentru produse raționalizate etc.
2. fișă-tip folosită la păstrarea și prelucrarea codificată a informației la calculatorul electronic.
3. bandă de carton perforată după un anumit desen, după care se țese o stofă.
 

cașet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cachet)

1. carnet în care se înseamnă fiecare lecție pe care o ține un profesor.
2. plată făcută după numărul de lecții predate.
3. (filat.) plic ștampilat din prima zi a emisiunii timbrelor.