Dictionar

abjecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
5. (var. înv.) abjecțiune.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
 

altier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altier)

1. care arată un orgoliu nemăsurat și disprețuitor; semeț, îngâmfat.
 

aroganță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arrogance, lat. arrogantia)

1. atitudine de mândrie disprețuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinență.
 

inapreciabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inappréciable)

1. care nu poate fi apeciat, măsurat.
2. de neprețuit, foarte valoros.
 

inestimabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inestimable, lat. inaestimabilis)

1. de neprețuit; inapreciabil; foarte valoros; inevaluabil.
 

inevaluabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inévaluable)

1. de neprețuit; inestimabil.