OK
X
reechilibrare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (re- + echilibrare)
1.
acțiunea
de
a
(se)
reechilibra
și
rezultatul
ei;
revenire
la
starea
de
echilibru.
decompensație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. décompensation)
1.
acțiunea
de
a
(se)
decompensa
și
rezultatul
ei;
modificare
a
stării
de
echilibru
funcțional;
decompensare.
2.
(med.)
degradarea
unui
organ
sau
organism
care
a
fost
menținut
în
echilibru
prin
mecanisme
de
compensație.
3.
(med.)
fenomen
în
care
o
stare
patogenă
nu
poate
fi
compensată
printr-o
reechilibrare
a
celorlalte
funcții
ale
organismului.
retropulsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. rétropulsion)
1.
(med.)
tulburare
statică
caracterizată
printr-o
tendință
de
cădere
înapoi,
fără
reacții
compensatorii
de
reechilibrare.
2.
(antonim)
antepulsie.