OK
X
satisfăcător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (satisface + -/ă/tor)
1.
îndestulător;
mulțumitor.
acceptabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acceptable, lat. acceptabilis)
1.
care
poate,
care
trebuie
acceptat;
convenabil.
2.
satisfăcător,
corect,
pentru
o
muncă,
un
rezultat;
pasabil.
3.
(antonime)
inacceptabil,
neacceptabil.
frustrant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. frustrant)
1.
care
frustrează;
care
plasează
într-o
situație
de
frustrare;
frustrator.
2.
(antonime)
gratifiant,
satisfăcător.
insuficient, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. insufficiente, lat. insufficiens)
1.
adj.
care
nu
este
suficient;
nesatisfăcător.
2.
s.
m.
calificativ
sub
limita
de
trecere,
la
un
examen.
igienizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (igieniza, cf. fr. hygiénisation)
1.
acțiunea
de
a
igieniza
și
rezultatul
ei.
2.
tratament
fizic
sau
chimic
care
reduce
la
un
nivel
satisfăcător
prezența
microorganismelor
patogene
dintr-un
mediu;
(prin
ext.)
curățenie.
nemulțumitor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ne- + mulțumi + -tor)
1.
care
nu
mulțumește;
care
nu
recunoaște
binele
primit;
nemulțumit,
nerecunoscător.
2.
care
nu
dă
satisfacție;
nesatisfăcător.
3.
(var.)
nemulțămitor.
4.
(antonime)
mulțumitor,
satisfăcător.