Dictionar

primitiv

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT primitivus
2. FR primitif; primitive
3. EN primitive
4. DE primitiv
5. RU примитивный
6. HU ősi, eredeti, fejletlen, közönséges
 

primitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. primitif, lat. primitivus)

1. adj. de la începutul omenirii, străvechi.
2. aflat pe cea dintâi treaptă a dezvoltării societății umane.
3. necultivat, necivilizat, sălbatic.
4. nume dat pictorilor și sculptorilor care precedă epoca Renașterii.
5. primar, de bază.
6. cuvânt ~ = cuvânt-
 

primitivamente

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (primitiv + -amente; cf. it. primitivamente, fr. primitivement)

1. într-o manieră primitivă; la origine; la început; inițial.
 

primitivism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. primitivisme)

1. caracter primitiv; primitivitate.
2. denumire dată oricărei tendințe de a căuta căi sau modele într-o cultură mai puțin evoluată din trecut.
3. școală de pictură care, din atenție pentru fond, înlătură tot ce e adăugat de civilizație; imitarea cu bună știință a „primitivilor”.
4. falsă naivitate sau simularea naivității în creația literar-artistică.
 

primitivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. primitivité)

1. stare de înapoiere, lipsă de civilizație; sălbăticie, primitivism.
2. stare a ceea ce este primitiv.
 

primitiviza

Parte de vorbire:  tr., intr.  
Etimologie: (primitiv + -iza, cf. fr. primitiviser)

1. a da un caracter primitiv la.
2. a face să devină primitiv.
3. a ajunge în stare de primitivism.
 

acraniate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. acraniens)

1. pl. subîncrengătură de animale cordate primitive, lipsite de craniu.
 

adamism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adamisme)

1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creștinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.
2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferința pentru elementul biologic primitiv.
 

adoptiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adoptif, lat. adoptivus)

1. (despre copii) primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; înfiat.
2. (despre părinți) dobândit prin adopție.
 

agamie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agamie, lat. agamia)

1. (biol.) înmulțire asexuată care nu implică fecundație.
2. lipsă a unui regim juridic privind căsătoria în societatea primitivă.
 

agnate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agnathes)

1. subîncrengătură de cordate primitive, acvatice, fără fălci și dinți osoși; agnatostomi.
 

agriologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (agrio- + -logie)

1. disciplină care studiază obiceiurile omului primitiv.