Dictionar

silvă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. silva)

1. unitate de măsură convențională, de 1 m3, care stă la baza unui tarif unic de cubaj, în silvicultură.
 

silvan

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. silvanus, fr. sylvain)

1. (mitologie) geniu al pădurilor, asemănător cu satirii și faunii.
 

silvaner

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Silvaner)

1. soi de viță de vie cu ciorchini de mărime mijlocie, cu boabe albe, dese.
 

silvanit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Sylvanit, fr. sylvanite)

1. telurură naturală de aur și argint.
 

silvatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. silvaticus)

1. referitor la pădure.
2. (despre plante) care crește în păduri.
3. (despre plante) sălbatic.
 

brădet

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT silva abietina
2. FR sapinière
3. EN fir-wood
4. DE Tannenwald
5. RU пихтовый лес
6. HU fenyves