Dictionar

smochină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din slav. smokvina, bg. smokinja)

1. fructul smochinului, cu pulpă moale, delicată și dulce, prezentând multe varietăți ca volum, culoare, aromă etc.
 

smochinet

Parte de vorbire:  s.n. (rar)  
Etimologie: (smochin + -et)

1. loc plantat cu smochini.
 

smoching

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. smoking)

1. costum bărbătesc, de gală, cu o croială specială, având reverele hainei și dunga laterală a pantalonilor din mătase; costum bărbătesc de ceremonie.
2. haină bărbătească de gală, făcută de obicei din stofă neagră, cu revere de mătase.
3. (var.) smoking, (rar) smok.
 

banian

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., port. banian)

1. smochin din India, cu numeroase rădăcini adventive aeriene verticale; smochinul pagodelor.
 

caprificație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caprification)

1. procedeu horticol constând în a poleniza smochinii cultivați de la cei sălbatici, pentru a favoriza fructificarea.
 

moracee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. moracées)

1. familie de plante apetale din regiunile calde: dudul, smochinul etc.
 

SICO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. syco-, cf. gr. sykon „smochină”)

1. „smochină, globulos”.
 

sicofant 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sycophante, lat. sycophanta, gr. sykophantes)

1. (în Grecia antică) nume dat la Atena celor care denunțau pe contrabandiștii de smochine; (p. ext.) denunțător.
 

sicomor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sycomore)

1. arbore exotic uriaș, asemănător cu smochinul, cu lemnul tare și fructe dulci, comestibile.