Dictionar

 

expira

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. expirer, lat. expirare)

1. tr. a elimina din plămâni aerul inspirat.
2. intr. (despre un contract, o convenție) a înceta de a fi în vigoare.
3. (despre un termen) a ajunge la scadență.
4. (fig.) a muri.
 

nec plus ultra

Parte de vorbire:  loc. adj.  
Etimologie: (lat. nec plus ultra)

1. (calitate, termen) care nu poate, sau nu trebuie fie depășit.