Dictionar

aperitiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. apéritif, lat. aperitivus)

1. I. care deschide apetitul sau pofta de mâncare.
2. II. excitant al poftei de mâncare; mâncare, băutură sau evocare care trezește apetitul; gustare (sau băutură) înainte de masă.
 

apetisant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. appétissant)

1. care trezește apetitul; atrăgător, ispititor.
 

dezgustător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dezgusta + -tor)

1. care trezește dezgust; respingător.
 

imputrescibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. imputrescible)

1. care nu putrezește.
 

putrescență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. putrescence)

1. starea a ceea ce este putrescent, a ceea ce se descompune și putrezește; putreziciune, putrefacție.
 

sentimental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sentimental)

1. care exprimă sau trezește sentimente duioase; (depr.) care afectează sau exagerează un sentiment.
2. (despre oameni; și s.) care nutrește sentimente puternice.