Dictionar

agranulocitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agranulocytaire)

1. referitor la agranulocite.
2. (med.) angină ~ă = faringită acută manifestată în stări de agranulocitoză, care se caracterizează prin ulcerații ale mucoaselor necrotice ale gurii și orofaringelui.
 

dizenterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dysentérie, lat. dysenteria)

1. boală infecțioasă manifestată prin dureri abdominale, tenesme, ulcerații pe intestine și diaree cu sânge.
 

fagedenic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phagédénique)

1. (despre ulcerații) care are tendința de a se extinde și adânci.
 

fagedenism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phagédénisme)

1. extensiune în profunzime sau la suprafață a unei ulcerații.
 

furfuraceu, -ee

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. furfuracé)

1. care are aparența tărâței; care arată ca tărâțele de cereale.
2. (med.) referitor la mici ulcerații care arată ca tărâțele de cereale.
3. (med.) descuamare ~ee = leziune acoperită sau compusă din mici scuame.
 

helcologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. helcologie)

1. (med.) studiu al ulcerațiilor.