Dictionar

comoție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commotion, lat. commotio)

1. zguduire (violentă, bruscă); șoc nervos.
2. ~ cerebrală = șoc puternic al creierului.
3. (fig.) emoție puternică.
 

curenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (curent)

1. 1.. tr. a produce o zguduire, o comoție prin curent electric.
2. refl. (despre ființe) a atinge un curent electric.
 

dramatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dramatisme)

1. caracterul încordat al conflictului dintr-o operă dramatică.
2. (fig.) tensiune, încordare, zguduire sufletească.
 

hurducătură

Parte de vorbire:  s.f. (pop.)  
Etimologie: (hurduca + -ătură)

1. zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială.
 

hurducare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (hurduca)

1. acțiunea de a (se) hurduca și rezultatul ei; zdruncinare, zguduire.
2. (reg.) producere a unui zgomot mare; hurducat, hurducăire, hurducăit.
3. (fig.) schimbare bruscă.
 

cutremurătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cutremura + -(ă)tură)

1. zguduire din cauza unui cutremur; cutremurare.
2. (fig.) înfiorare, tresărire; (prin ext.) înspăimântare, îngrozire.