Dictionar

abiogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiogenèse)

1. (biologie) teorie care admite generația spontanee, adică apariția vieții din materie anorganică neînsuflețită; arhebioză.
2. (antonim) biogeneză.
 

anima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. animer, lat. animare)

1. tr., refl. a da viață, a (se) însufleți, a (se) înviora.
 

animat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. animé)

1. însuflețit, viu.
2. desene ~e = film de animație.
 

animato

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. animato)

1. (muz.) con anima; însuflețit.
 

animație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. animation, lat. animatio)

1. mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, de vehicule); însuflețire, agitație.
2. film de ~ = film constând dintr-o suită de desene animate.
 

animism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. animisme)

1. credință primitivă potrivit căreia obiectele și fenomenele naturii ar fi însuflețite; spiritualizare, personificare a forțelor și fenomenelor naturii.