OK
X
decadență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. décadence, lat. decadentia)
1.
decădere,
declin,
regres.
2.
corupție,
degradare
morală,
depravare.
decadent, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. décadent)
1.
I.
care
ține
de
decadentism;
propriu
decadentismului,
o
mișcare
literară
și
artistică
de
la
sfârșitul
secolului
al
XIX-lea,
care
a
precedat
simbolismul.
2.
care
se
găsește
în
decadență,
în
declin;
în
regres.
3.
care
este
indiciul
sau
rezultatul
decadenței.
4.
II.
adept
al
decadentismului.
5.
persoană
care
aparține
unei
epoci
de
decadență.
declin
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. déclin)
1.
coborâre
către
asfințit
a
unui
astru.
2.
(fig.)
decădere
(a
unei
ființe,
a
unui
popor,
a
unei
civilizații);
decadență,
regres.
delicvescență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. déliquescence)
1.
proprietate
a
unor
substanțe
solide
de
a
fi
delicvescente.
2.
(fig.)
decadență,
corupție.
secentism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (it. secentismo)
1.
stilul
literar
al
scriitorilor
italieni
din
secolul
al
XVII-lea
(o
perioadă
de
decadență
a
literaturii
italiene),
adesea
evaluat
negativ
pentru
emfaza
ornamentelor
și
pentru
folosirea
foarte
frecventă
a
metaforelor
și
alegoriilor;
manierism,
prețiozism.