OK
X
divizibilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. divisibilité)
1.
calitatea
de
a
fi
divizibil.
2.
(mat.)
proprietate
a
două
numere
întregi
(sau
polinoame)
de
a
se
împărți
exact
între
ele.
indivizibilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. indivizibilité)
1.
faptul
de
a
fi
indivizibil;
caracterul
a
ceea
ce
este
indivizibil.
2.
(jur.)
situație
în
care,
la
săvârșirea
unei
infracțiuni,
participă
mai
multe
persoane,
ori
două
sau
mai
multe
infracțiuni
au
fost
săvârșite
prin
același
act.
divizibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. divisible, lat. divisibilis)
1.
care
se
poate
diviza.
2.
(mat.)
care
prezintă
divizibilitate.