OK
X
intarsiatură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. intarsiatura)
1.
executarea
unei
lucrări
de
incrustare
(mai
ales
ca
operație
manuală);
lucrarea
încrustată;
intarsie.
intarsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (germ. Intarsie, it. intarsio)
1.
tehnică
de
ornamentare
a
mobilierului
prin
încrustarea
în
lemn
a
unor
plăcuțe
și
fâșii
din
os,
fildeș
etc.
sau
din
lemn
de
altă
culoare;
intarsiatură.
2.
(stomatologie)
~
dentară
=
tip
de
obturație
efectuată
în
cazul
cavităților
dentare
foarte
mari,
sau
când
este
necesar
să
se
procedeze
la
reconstrucția
anatomică
exactă
a
unei
părți
a
coroanei,
sau
când
există
necesități
estetice
deosebite:
reconstrucția
părții
lipsă
a
dintelui
este
efectuată
în
laborator
și
aplicată
ulterior
pe
suprafața
dintelui
rămasă
printr-o
tehnică
adezivă
sau
cimentare.