incrustare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. incrusta)

1. acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concret.) incrustație.
2. împodobire a unui obiect, aplicând ornamente înfipte în scobituri anume făcute în suprafața lui.
3. (despre săruri dizolvate) depunere sub formă de crustă pe pereții interiori ai unui obiect.
4. (fig.) întipărire.
5. (var.) încrustare.

dezincrustare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. dezincrusta)

1. acțiunea de a dezincrusta; dezincrustație.
2. operație de îndepărtare a depunerilor de săruri din instalațiile termice și de spălare, din căldările cu aburi etc. (sau de împiedicare a formării acestora) cu ajutorul unor dezincrustanți.
3. operație de îndepărtare a incrustațiilor care însoțesc celulozele din materia primă fibroasă, în vederea obținerii unor paste fibroase.
4. (var.) dezîncrustare.

cosmatesc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. cosmatesco)

1. (despre un sistem decorativ) care constă din asamblarea sau încrustarea elementelor constitutive ale ornamentului organizat pe o schemă geometrică.

dezincrustant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. désincrustant)

1. substanță care se folosește la dezincrustare.

dezincrustație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. désincrustation)

1. acțiunea de a curăța de depunerile de piatră un cazan de aburi, o instalație termică etc.; dezincrustare.

intarsiatură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. intarsiatura)

1. executarea unei lucrări de incrustare (mai ales ca operație manuală); lucrarea încrustată; intarsie.

intarsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Intarsie, it. intarsio)

1. tehnică de ornamentare a mobilierului prin încrustarea în lemn a unor plăcuțe și fâșii din os, fildeș etc. sau din lemn de altă culoare; intarsiatură.
2. (stomatologie) ~ dentară = tip de obturație efectuată în cazul cavităților dentare foarte mari, sau când este necesar să se procedeze la reconstrucția anatomică exactă a unei părți a coroanei, sau când există necesități estetice deosebite: reconstrucția părții lipsă a dintelui este efectuată în laborator și aplicată ulterior pe suprafața dintelui rămasă printr-o tehnică adezivă sau cimentare.

nielaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. niellage)

1. acțiunea de a niela și rezultatul ei; încrustarea unui obiect de orfevrărie cu email negru; nielare.