OK
X
ornamentare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ornamenta)
1.
acțiunea
de
a
ornamenta
și
rezultatul
ei;
mod
de
distribuire,
de
aranjare
a
ornamentelor;
decorare,
împodobire,
ornamentație.
dantelă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dentelle)
1.
împletitură
fină
din
fire
de
bumbac,
de
mătase
etc.,
servind
la
ornamentarea
rufăriei,
a
obiectelor
de
îmbrăcăminte
etc.
decorativism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. décorativisme)
1.
tendință
artistică
spre
elemente
pur
decorative,
estetică,
favorizând
arta
de
dragul
artei;
decorativitate,
estetism.
2.
(prin
general.)
exces
de
ornamentare;
(depr.)
frumusețe
superficială.
intarsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (germ. Intarsie, it. intarsio)
1.
tehnică
de
ornamentare
a
mobilierului
prin
încrustarea
în
lemn
a
unor
plăcuțe
și
fâșii
din
os,
fildeș
etc.
sau
din
lemn
de
altă
culoare;
intarsiatură.
2.
(stomatologie)
~
dentară
=
tip
de
obturație
efectuată
în
cazul
cavităților
dentare
foarte
mari,
sau
când
este
necesar
să
se
procedeze
la
reconstrucția
anatomică
exactă
a
unei
părți
a
coroanei,
sau
când
există
necesități
estetice
deosebite:
reconstrucția
părții
lipsă
a
dintelui
este
efectuată
în
laborator
și
aplicată
ulterior
pe
suprafața
dintelui
rămasă
printr-o
tehnică
adezivă
sau
cimentare.
mozarab, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. mozarabe, sp. moz’ arabe)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(creștin)
care
și-a
păstrat
religia
în
timpul
ocupației
arabe
în
Spania.
2.
adj.
arta
~ă
=
arta
creștină
dezvoltată
în
Spania
în
sec.
X-XI
sub
influența
artei
islamice,
caracterizată
prin
arcul
în
potcoavă,
ornamentarea
fațadei
edificiilor
cu
plăci
multicolore
de
ceramică,
precum
și
prin
grija
pentru
împodobirea
manuscriselor
cu
miniaturi
pline
de
vervă
cromatică
și
preferința
pentru
prelucrarea
metalelor
prețioase
și
a
fildeșului.
pirogravură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pyrogravure)
1.
tehnică
de
ornamentare
a
suprafeței
unor
obiecte
din
lemn,
os,
piele
etc.
cu
un
instrument
ascuțit
la
vârf
și
înroșit.
2.
gravura
obținută;
obiect
pirogravat.
profil
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. profil, germ. Profil)
1.
contur,
aspect
al
feței
cuiva
privită
dintr-o
parte.
2.
(fig.)
aspect,
portret.
figură.
3.
contur
al
unui
lucru,
al
unei
forme
de
relief
etc.
4.
desen
reprezentând
o
secțiune
verticală
a
unui
element
de
construcție,
a
scoarței
terestre
etc.
5.
domeniu
de
specializare
a
unei
întreprinderi,
instituții
etc.
6.
specialitate,
specific.
7.
piesă
decorativă
în
relief
servind
la
ornamentarea
unei
clădiri,
la
îmbunătățirea
acusticii
unei
săli
etc.
8.
produs
laminat
din
oțel
ori
din
alte
metale
sau
mase
plastice,
de
diferite
forme.