apexită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apexite)

1. osteită a vârfului stâncii temporalului.
2. inflamație a porțiunii apexiene a dintelui.

birou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bureau, /3, 4/ rus. biuro)

1. masă de scris, cu sertare.
2. încăpere în care se află una sau mai multe mese de scris, la care lucrează persoanele respective.
3. serviciu public unde lucrează funcționari, specialiști etc.
4. organ executiv și conducător al activității curente a unei organizații politice, de masă, obștești, științifice, internaționale, al unui organ administrativ.
5. grup de membri ai unei adunări, însărcinat să conducă adunarea respectivă.
6. reunire a președintelui, a vicepreședinților și a secretarilor unei adunări legiuitoare.

cement 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cément)

1. praf cu care se cementează piesele de oțel.
2. ~ dentar = material în obturația cariilor și la fixarea unor proteze.
3. substanță la rădăcina dintelui.

dentimetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dentimètre)

1. instrument folosit în chirurgia dentară pentru a măsura perimetrul dintelui la nivelul coletului.

dentină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dentine)

1. substanță proteică, bogat mineralizată, din care este formată pulpa dintelui; ivoriu.

extruziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. extrusion)

1. venirea la suprafață a unei magme.
2. erupție vulcanică.
3. extrudare.
4. ~ dentară = ieșirea din alveolă a dintelui.