cirtometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyrtométrie)

1. măsurare a perimetrului toracic.

dentimetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dentimètre)

1. instrument folosit în chirurgia dentară pentru a măsura perimetrul dintelui la nivelul coletului.

dulcimer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. dolcimer)

1. instrument medieval cu coarde ciupite sau lovite, un fel de țiteră, strămoșul țambalului, astăzi în perimetrul folkului.

înscrie

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. /s’/inscrire)

1. tr. a consemna în scris, a menționa într-o listă, într-un registru etc.
2. a~ în fals = a cere unei instanțe să constate că un act scris este fals; (p. ext.) a contesta, a demonstra un fals.
3. (fig.) a însemna, a consemna.
4. a construi o figură geometrică în perimetrul alteia.
5. (sport) a realiza un punct; a marca.
6. tr., refl. a (se) înregistra, a se înmatricula.
7. a intra, a primi într-o organizație, într-un partid etc.

perimetric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. périmétrique)

1. care aparține perimetrului.

spațiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. spatium, după fr. espace)

1. formă fundamentală de existență a materiei, inseparabilă de aceasta, având aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni și care exprimă ordinea în care sunt dispuse obiectele și procesele.
2. întindere nemărginită care cuprinde corpurile cerești; văzduh.
3. ~ aerian = spațiul de deasupra unui stat, supus suveranității acestuia; ~ cosmic = spațiul în afara stratosferei Pământului; ~ maritim = spațiu geografic cuprinzând apele mărilor și oceanelor, fundul și subsolul acestora.
4. loc, suprafață, întindere limitată.
5. (mil.) ~ de siguranță = distanță minimă până la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra căruia se trage fără a risca să fie lovite de focul propriu; ~ mort = porțiune de teren dinapoia unei creste sau a unui obstacol în care un obiectiv nu poate fi lovit prin trageri directe.
6. loc între două obiecte; distanță, interval.
7. ~ verde = teren plantat, în perimetrul unei așezări.
8. distanță cuprinsă între două linii orizontale ale portativului.
9. (poligr.) interval alb lăsat între cuvintele sau rândurile culese; (p. ext.) instrument care servește la obținerea acestei spațieri.
10. (mat.) mulțime de elemente (puncte) având anumite proprietăți.
11. (cib.) totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la ieșirea unui element de sistem.