biatlon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biathlon, rus. biatlon)

1. concurs atletic combinat din două probe; probă sportivă constând din alergări pe schiuri pe o distanță de 20 km și trageri cu arma la țintă.

cuestă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. cuesta)

1. formă de relief cu un povârniș, apărută într-o regiune în care straturile cu roci dure alternează cu cele moi, datorită eroziunii apelor curgătoare și retragerii treptate a versanților.

derivă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dérive)

1. unghi format de axul longitudinal al unei (aero)nave cu drumul de urmat sub acțiunea curenților.
2. a merge (sau a fi) în ~ = a naviga în voia vântului, a valurilor și curenților.
3. deplasare a ghețurilor de la poli.
4. a fi în ~ = (fig.) a fi fără voință, fără energia necesară unei acțiuni.
5. unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire.
6. (tehn.) abatere într-un singur sens a valorii unei mărimi față de valoarea inițială.
7. partea verticală fixă a ampenajului unui avion sau planor.

eratic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. erratique, lat. erraticus)

1. care nu este fix; rătăcitor, neregulat.
2. bloc ~ = bloc de piatră de dimensiuni mari, adus de ghețari și rămas într-un anumit loc în urma retragerii acestora.

fotomitralieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. photomitrailleuse)

1. aparat de instruire folosit pentru verificarea tragerilor din avion pe bază de fotografii.

loz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Los)

1. bilet care oferă dreptul de a participa la extrageri periodice cu premii; bilet de loterie.
2. ~ în plic = joc de noroc cu bilete închise în plic, care se trag la sorți, dintre care unele sunt declarate câștigătoare.