Dictionar

jaret

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jarret)

1. articulație a picioarelor dinapoi ale unui patruped, între gambă și fluier.
 

eparven

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. éparvin)

1. (hipologie) tumoare osoasă, umflătură care se formează la jareții unui cal și care îl face să își ridice piciorul mai sus decât ar face-o altfel; spavan.
 

gambă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. gamba)

1. (la om) parte a piciorului de la genunchi până la gleznă; (la cal) regiune a membrelor posterioare între graset și jaret.
 

jardă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jarde)

1. os mort care se dezvoltă pe fața din afară a jaretului.
 

levadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Levade)

1. (echit.) mișcare de dresaj constând în aceea că animalul ridică în sus bipedul anterior, sprijinindu-se pe cel posterior, cu jaretele apropiate de sol.
 

malandră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. malandre)

1. crăpătură eczematoasă a cutei jaretului la cai.
 

spavan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. spaveno)

1. tumoare osoasă a jaretului (la cai, la boi); eparven.