Dictionar

patruped, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. quadrupède, lat. quadrupes)

1. (animal) cu patru picioare; tetrapod.
 

bezoar

Parte de vorbire:  I. s.n., II. s.m.  
Etimologie: (I. fr. bézoard, II. engl. bezoar [ibex])

1. I. concrețiune calculoasă formată din resturi vegetale sau din păr, în tubul digestiv al unor patrupede.
2. II. specie de capre sălbatice din munții stâncoși din Creta, din Asia Mică și din Caucaz.
 

biped, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bipède, lat. bipes, -edis)

1. adj., s. m. f. (animal) cu două picioare.
2. s. n. pereche de picioare la animalele patrupede.
 

fuleu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. foulée)

1. alergare în pas mare.
2. distanță parcursă de un cal din momentul când se desprinde de pământ și până îl atinge din nou.
3. lungimea pasului la patrupede.
 

jaret

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jarret)

1. articulație a picioarelor dinapoi ale unui patruped, între gambă și fluier.
 

tigrid, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f. (învechit)  
Etimologie: (lat. tigris, -idis)

1. (zool.) mamifer patruped, carnivor, feroce, cel mai mare din familia felidelor, cu blană de culoare galben-roșcată traversată de dungi negre, care trăiește în sud-estul Asiei și în insulele Australiei; tigru.