plușa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (pluş)

1. a executa operația de plușare.

plusa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (plus2)

1. (la jocul de cărți) a miza mai mult decât cei dinainte.
2. a da mai mult decât este necesar.

plușare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pluşa)

1. frecare a pieilor cu un pluș pentru a se obține un luciu mătăsos.

plușat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (pluşa)

1. (despre mobile) tapisat cu pluș.
2. (despre țesături) cu un strat de fire, pe o față sau pe ambele fețe.

mochetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. moquette)

1. țesătură plușată, din fire de lână și de in sau cânepă, folosită drept covor sau la capitonarea mobilelor.

purpură 1

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat., fr. purpura)

1. materie colorantă de un roșu-închis, pe care cei vechi o extrăgeau din coșenilă.
2. culoarea roșu-închis.
3. ~ retiniană = rodopsină.
4. stofă scumpă plușată vopsită cu purpură.
5. haină regească, imperială din astfel de stofă; hlamidă.
6. (fig.) demnitatea de împărat sau de consul în Roma antică; (mai târziu) demnitatea regală, demnitatea de cardinal.

triplusaltist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (triplusalt + -ist)

1. sportiv care execută triplusalt.

zenana

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. zénana)

1. țesătură cu urzeală de mătase și bătătură de bumbac, pe o parte lucioasă și pe cealaltă plușată.