Dictionar

ataxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ataxie, gr. ataxia)

1. sindrom psihomotor caracterizat prin incapacitatea de a coordona mișcările.
 

cronoataxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (crono- + ataxie)

1. pierdere a sentimentului scurgerii timpului.
 

hemiataxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hémiataxie)

1. ataxie care afectează o jumătate a corpului.
 

ataxic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. ataxique)

1. I. care se referă la ataxie.
2. (med.) febră ~ă = febră malignă sau nervoasă, caracterizată prin inconsecvența evoluției sale.
3. II. persoană atinsă de ataxie.
 

ataxoparaplegie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ataxoparaplégie)

1. (med.) combinare a ataxiei cu paralizia, ca urmare a leziunii simultane a coloanelor posterioare și laterale ale măduvei spinării.
 

hemiataxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hémiataxie)

1. ataxie care afectează o jumătate a corpului.
 

tabes

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tabès, lat. tabes)

1. boală nervoasă cronică (de natură stifilitică) ce se manifestă prin tulburări de sensibilitate, de mers și prin dureri viscerale; ataxie locomotorie.