Dictionar

psihomotor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. psychomoteur)

1. referitor la funcțiile motrice prin activitatea nervoasă superioară.
2. centru ~ = regiune a scoarței cerebrale care intră în acțiune sub influența unei excitări nervoase, ca răspuns la un stimul fizic.
 

ataxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ataxie, gr. ataxia)

1. sindrom psihomotor caracterizat prin incapacitatea de a coordona mișcările.
 

bradifrenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bradyphrénie)

1. încetinire a ritmului proceselor psihomotorii.
 

catatonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catatonie)

1. sindrom psihomotor al schizofreniei prin pierderea inițiativei de mișcare, conduită stereotipă și stupoare mintală.
 

ideomotor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. idéo-moteur)

1. psihomotor.
2. proces ~ = proces prin care toate reprezentările noastre se prelungesc în mișcări mai mult sau mai puțin săvârșite.
 

raptus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. raptus)

1. tulburare mintală constând din trecerea bruscă de la o stare de inhibiție, produsă de o anxietate puternică, la o stare de agitație psihomotorie, însoțită de obicei de impulsuri agresive.